Calendar istoric – 15 martie

Astăzi este sărbătorită Ziua națională a Ungariei

Revoluția Maghiară din 1848 a fost un eveniment important al istoriei Ungariei din epoca modernă, considerat ca unul din fundamentele identității naționale a poporului maghiar. Prin reformele sociale adoptate, a fost punctul de pornire al transformărilor burghezo-democratice din societatea maghiară; prin luptele sale de autoapărare a devenit parte a mitologiei naționale.

Mulți din liderii și participanții săi, incluzându-i pe Lajos Kossuth, István Széchenyi, Sándor Petőfi, József Bem, fac parte din cele mai respectate personalități din Istoria Ungariei, și aniversarea izbucnirii revoluției, 15 martie, este una din cele trei sărbători naționale maghiare.

În 1940 a murit Nae Ionescu, filosof, logician, publicist (n. 1890)

A fost un filozof, logician, pedagog, teoretician antisemit  și jurnalist român.

Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism (o variantă românească a vitalismului, incluzând elemente mistice și teologice din tradiția creștină ortodoxă).

Iar în 1812 s-a născut  Maria Burada, prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru (d. 1886)

A fost o traducătoare română, prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru. În 1847 traduce melodrama în patru acte Clopotarul de la Sf. Pavel de Joseph Bouchardy⁠(d). Piesa, care s-a jucat la Iași la 15 martie 1848, a stârnit un larg ecou în publicul ieșean din preajma anului revoluționar 1848.

În 1876, a apărut, la București, ziarul Timpul, organul de presă al Partidului Conservator, la care au lucrat Mihai Eminescu, Ion Slavici și I.L. Caragiale

Timpul a fost un important ziar apărut la București, actualmente revistă culturală de rezonanță, cu sediul la Iași. Apare într-o primă etapă între 15 martie 1876 și 17 martie 1884. În urma fuziunii Partidului Conservator cu Partidul Liberal-Sincer în urma căruia a apărut Partidul Liberal-Conservator are loc la 18 martie 1884 și fuziunea ziarului Timpul cu ziarul Binele public apărând în locul lor noul ziar România.

Începând cu 13 noiembrie 1889 revine la numele inițial, Timpul, și apare sub acest nume până pe 14 decembrie 1900. După fuziunea cu ziarul Constituționalul apare din 15 decembrie 1900 sub numele de Conservatorul ca organ oficial al Partidului Conservator până la data de 15 noiembrie 1914.